Laptele matern este cel mai bun aliment pentru sugari, oferind numeroase beneficii pentru bebeluş.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

NUTRICIA susţine această recomandare, precum şi continuarea alăptării în paralel cu introducerea altor alimente în dieta bebeluşului la recomandarea medicului.

Contactează experţii NUTRICIA:

Copilul agresiv

Copilul agresiv

Furia şi agresivitatea sunt manifestări umane, ce fac parte din viaţa noastră şi se manifestă diferit la fiecare dintre noi. Este vorba tot despre forme de exprimare pe care şi copiii le au de la cele mai fragede vârste. Totul este să ştii să decodifici motivele şi să elimini aceste probleme. Să fii vigilentă, dar nu dură.

Agresivitatea unui copil, şi ca rezultat al furiei, poate trece neobservată în primele luni de viaţă şi poate părea o problemă minoră. În mare lucrurile pot fi adevărate, deoarece furia este o formă de manifestare considerată de mulţi specialişti ca fiind normală, catalogată mai mult ca fiind o formă de comunicare şi de exprimare a nevoilor. În cazul în care accesele de furie persistă, se înteţesc chiar, şi sunt urmate de agresivitate, situaţia se schimbă. De aceea tu trebuie să fii pe fază şi să cuantifici, pe cât posibil, nervii celui mic, pentru a putea acţiona în consecinţă. Orice bebeluş ţipă sau se înfurie pentru a exprima o emoţie pe care nu o poate manifesta prin vorbire. Mai târziu, între unul şi trei ani, copilul devine conştient de personalitatea sa şi încearcă să îşi impună voinţa. În astfel de momente el poate să înceapă să devină agresiv pentru că se revoltă dacă nu obţine ceea ce îşi doreşte.

Esenţial este motivul pentru care copilul devine furios şi agresiv. Un sugar plânge şi ţipă pentru că îi este foame, are o indispoziţie, este bolnav, murdar, prea obosit sau se plictiseşte. El nu conştientizează această manifestare şi foloseşte această modalitate de comunicare pentru că altfel nu se poate exprima. Pentru un copil peste un an, situaţia se complică. Vrei să îi dai să mănânce, să îl speli sau să îl îmbraci, sau pur şi simplu nu îl laşi să se urce pe o masă sau să apuce ceva. Începe să ţipe, să plângă, dar poate să se tăvălească pe jos, să se dea cu capul de pereţi sau începe să lovească diferite lucruri sau chiar pe tine. Ce este de făcut ?

Specialiştii spun că atitudinea părinţilor este primordială. Copilul dovedeşte că există ca individ şi exploatează această situaţie. Îşi provoacă părinţii, bunicii sau pe alţi copii pentru a le testa gradul de rezistenţă. Dacă obţine o primă satisfaţie a crizelor sale, înţelege că nu trebuie să se oprească. Furia şi agresivitatea reprezintă o strategie pentru a câştiga ceva, fie numai şi atenţia cuiva.

Încă de la vârste mici, agresivitatea poate fi observată, dar educaţia efectivă poate fi făcută în jurul vârstei de trei ani. Asta nu înseamnă să stai cu mâinile în sân până la această vârstă. Pe de altă parte, nu trebuie să intervi într-o manieră represivă, ţipând sau pedepsind copilul, mai ales dacă este foarte mic şi nu are capacitatea de a îşi exercita autocontrolul. Pe de altă parte, nu este indicat să fii nici prea permisivă, sau indiferentă şi să îl laşi să îşi dezvolte impulsurile sale agresive.

Comunicarea este esenţială pentru "vindecarea" acestor manifestări. Copilului trebuie să i se explice efectele negative ale acţiunilor sale, mai ales dacă loveşte alte persoane. Imediat după ce a lovit pe cineva, trebuie să îi explici că ai văzut ce a făcut, că nu este bine şi că din acest motiv părăsiţi locul respectiv sau îl trimiţi la el în cameră. Dacă el va avea ulterior o conduită pozitivă, poţi lăuda acest lucru. Observaţiile tale trebuie făcute cu calm, răbdare şi consecvenţă.

Dificultăţile de comunicare în familie, cu părinţii, cu fraţii sau cu surorile, pot să se afle la originea furiei şi a agresivităţii. În astfel de cazuri părinţii trebuie să fie vigilenţi, ţinând cont de faptul că furia şi agresivitatea pot fi obiceiuri familiale pe care copilul le-a preluat foarte uşor.

Chiar dacă "li se rupe inima de milă", părinţii trebuie să rămână fermi şi să nu cedeze capriciilor copilului sub pretext că el se înfurie şi mai rău şi va deveni şi mai agresiv. Există copii care la grădiniţă sunt "buni de pus în ramă", iar acasă devin nişte mici tirani. Părinţii au cea mai mare responsabilitate în astfel de situaţii, dacă cedează sau sunt absenţi, preocupaţi de problemele lor zilnice.

Dacă ţi-a plăcut şi ai găsit informaţii utile, împarte-le şi prietenelor tale.

Întreabă experții NUTRICIA
Oricând ai nevoie de un sfat de încredere, ei sunt alături de tine.
Întreabă-i tot ce vrei să ştii legat de sarcină, nutriţie sau îngrijirea
bebeluşului tău.
Pune o întrebare