Laptele matern este cel mai bun aliment pentru sugari, oferind numeroase beneficii pentru bebeluş.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

NUTRICIA susţine această recomandare, precum şi continuarea alăptării în paralel cu introducerea altor alimente în dieta bebeluşului la recomandarea medicului.

Contactează experţii NUTRICIA:

Copilul timid

Copilul timid

Despre unii copii se poate spune că sunt timizi. Timiditatea este o emoţie comună dar puţin cunoscută. Oricine s-a simţit poate stânjenit în anumite situaţii noi, a avut o încredere în sine diminuată şi un sentiment de nesiguranţă. Copilul percepe aceste situaţii însă mult mai puternic, uneori ca pe o ameninţare.

Specialiştii sunt de părere că timiditatea poate să provoace suferinţă copilului, dacă ea se manifestă în mod excesiv în conduită pentru că în timp, se poate transforma într-un fel de a fi al copilului. Un temperament melancolic, ce este definit de anumite particularităţi psihocomportamentale ca sensibilitratea, anxietate, atitudine rezervată, este un teren propice pentru dezvoltarea timidităţii. Copilului îi va fi frică să vorbească, să se exprime, poate să ajungă să îi fie teamă că orice ar face va fi criticat, evaluat negativ de ceilalţi, că nu va fi capabil sau că nu va reuşi. Vestea bună este că prin educaţie şi autoeducaţie se poate interveni în corectarea acestei trăsături.

Copilul timid este cuminte, ascultător, supus, inhibat, tăcut, retras, simte nevoia de singurătate şi se teme de oameni. De cele mai multe ori această temere nu este justificată, frica de oameni fiind mai mult imaginară. Copilul este neîncrezător în sine, fiecare eşec fiind o confirmare a inferiorităţii sale. Convins fiind de acest lucru, copilul se programează practic mental pentru eşec. Şi acesta nu întarzie să apară. Timidul oscilează între dorinţa de a fi în mijlocul oamenilor şi tendinţa de a fugi de ei. Timiditatea este un sentiment universal şi este posibil să se fi dezvoltat şi la copilul tău ca un mecanism adaptativ pentru a face faţă unor noi stimuli sociali. Aceste sentimente pot fi însoţite de o creştere a ritmului cardiac şi a presiunii sanguine. Poți recunoaşte timiditatea după privirea îndreptată în jos, reticenţa fizică şi verbală. Vorbirea persoanei timide este de obicei înceată, tremurândă sau ezitantă. Unii copii îşi sug degetul. Alţii acţionează sfios, zâmbind şi îndepărtându-se.

Restricţiiile sociale pot avea o influenţă

Ai observat că ai un copil timid. E momentul să îl ajuţi. Cel mai important este ca în primul rând tu ca părinte să îi arăţi copilului tău şi să îi spui că ai încredere în el, chiar dacă este dificil.

Timiditatea poate să apară la copii în anumite faze de dezvoltare şi poate fi un răspuns la creșterea copiluluiîntr-un mediu dominat de adulți. Cele mai frecvente cauze ale timidităţii copilului tău pot fi noile întâlniri sociale, mai ales dacă cel mic, are o anumită sensibilitate şi simte că este în centrul atenţiei.Specialiştii consideră că adulţii care atrag mereu atenţia asupra a ceea ce gândesc ceilalţi despre copil, sau cei care nu permit o mică autonomie copilului, s-ar putea să încurajeze sentimente de timiditate.

Unii copii pot avea predispoziţie la timiditate. Dar chiar şi aceşti copii pot fi timizi numai în anumite cazuri. Unele aspecte ale timidităţii sunt învăţate. Fondul cultural al copiilor, mediul familial pot să ofere modele de comportament social. Copiii din mediul rural de exemplu pot fi mai reticenţi în societate decât cei de la oraş pentru că pot fi suspuşi anumitor prejudecăţi sociale. De asemenea, cei mai mulţi cercetători consideră că influenţele genetice determină numai o mică parte a timidităţii. De aceea se consideră că predispoziţiile ereditare pot fi modificate. Timiditatea poate fi un răspuns la o experienţă socială covârşitoare. Fiind un copil sensibil, micuţul tău se poate retrage temporar în sine ca să câştige astfel un sentiment de control al situaţiei. Apoi, de obicei, pe măsură ce câştigă un sentiment de control în întâlnirile cu oamenii care nu îi sunt familiari, timiditatea dispare.

Sporeşte-i încrederea şi siguranţa în sine

În absenţa unor alte dificultăţi, copiii timizi nu prezintă un risc psihiatric sau comportamental.Este foarte importantă atitudinea părinţilor în remedierea acestei situaţii. Timiditatea este numai un aspect al personalităţii copilului. Tu trebuie să faci copilul să fie cât mai încrezător în forţele proprii şi mai puţin inhibat. Trebuie să îi construieşti respectul de sine. Laudă-l cât mai des. Evident, nu atunci când va face o trăznaie. Copiii care au o percepţie bună despre ei nu sunt timizi. E recomandat apoi să îi dezvolţi copilului tău aptitudini sociale. Încurajează-l să se joace cu alţi copii şi vei vedea că el va deveni mult mai stăpân pe sine. Dar cel mai important, ajută copilul să se simtă în siguranţă şi să simtă că are capacitatea de a face faţă oricărei situaţii noi.

Dacă ţi-a plăcut şi ai găsit informaţii utile, împarte-le şi prietenelor tale.

Întreabă experții NUTRICIA
Oricând ai nevoie de un sfat de încredere, ei sunt alături de tine.
Întreabă-i tot ce vrei să ştii legat de sarcină, nutriţie sau îngrijirea
bebeluşului tău.
Pune o întrebare