Laptele matern este cel mai bun aliment pentru sugari, oferind numeroase beneficii pentru bebeluş.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

NUTRICIA susţine această recomandare, precum şi continuarea alăptării în paralel cu introducerea altor alimente în dieta bebeluşului la recomandarea medicului.

Contactează experţii NUTRICIA:

Mofturosul

Mofturosul

Odată cu înaintarea în vârstă, ai putea crede că nu vei mai avea probleme cu prichindelul tău, cel puţin în ceea ce priveşte mâncarea.

După vârsta de trei ani, deja te poţi înţelege cu copilul tău pentru că de acum, el poate spune singur când îi este foame şi ce preferinţe culinare are. Dar problemele nu se termină acum. Dacă la această vârstă scapi situaţia de sub control, s-ar putea să te trezeşti peste câţiva ani gătind feluri de mâncare diferite pentru membrii familiei, deoarece copilul face mofturi atunci când vine vorba despre ceea ce are în farfurie. Sau, pur şi simplu, vei ajunge la disperare deoarece prâslea nu mănâncă mai nimic în afară de dulciuri şi cartofi prăjiţi.

Cât trebuie să mănânce un copil?

Odată cu împlinirea vârstei de doi ani, copiii îşi încetinesc ritmul de creştere, motiv pentru care numărul caloriilor necesare la fiecare masă ar putea fi în scădere. Nu uita însă, că un copil poate mânca mai mult sau mai puţin faţă de alţii de aceeaşi vârstă. Atâta timp cât nu scade în greutate şi nu se îmbolnăveşte, nu trebuie să-ţi faci griji când sare câte o masă sau refuză o dată gustare de după amiază.

De unde ştii că este mofturos şi nu bolnav?

Copiii sunt anorexici adesea din motive de anemie sau parazitoze intestinale (viermişori intestinali). Mai pot fi şi alte boli digestive, dar în aceste cazuri lipsa poftei de mâncare este asociată cu alte simptome. Copilul este slab, nervos, palid. La copiii de varsta şcolară care nu vor să mănânce, pe lângă cele enumerate, se adaugă factorul psihic, mai ales în primii ani de şcoală. Dacă observi aceste simptome la copilul tău, este clar că ceva nu este în regulă şi ar trebui să mergi cât mai repede cu el la medicul pediatru.

Însă dacă masa voastră începe prin a alerga după cel mic cu farfuria în mână în speranţa că îl vei prinde la un moment dat cu gura deschisă şi o să-l îndopi cu un sandvich, mai mult ca sigur este vorba de moft. Mai sunt situaţii în care părinţii se aşează împreună cu copilul la masă şi de aici începe circul. Cel mic acceptă două trei linguri de mâncare, iar apoi întoarce capul râzând ghiduş în colţul gurii. Mama îl roagă să mai ia o înghiţitură “pentru bunica, pentru pisică, una şi gata...”. Evident, lucrurile se complică. El nu vrea şi nu vrea. Văzând că nu are scăpare, copilul începe să plângă iar situaţia devine dramatică atunci când, de nervi îşi provoacă vomă. Dacă citeşti acest articol, mai mult ca sigur te regăseşti în acest tablou. Iar ca să fii pe deplin convinsă, adu-ţi aminte de câte ori ai făcut cele mai bune mâncăruri, cele mai sănătoase tocăniţe şi ciorbe, iar cel mic a ales din ele doar cartofii sau carnea. Nu-ţi venea să-ţi iei lumea în cap văzând că oricât te-ai strădui să-i induci o alimentaţie sănătoasă, el mănâncă numai ce vrea? Astfel de situaţii există în multe dintre familiile cu copii mici.

Ce este de făcut?

Niciodată nu trebuie să-l forţezi să mănânce ceva ce spune el că nu-i place, la fel cum nu trebuie să-l obligi să termine tot din farfurie. Odată ce s-a săturat, nu va mai mânca în ruptul capului, iar dacă este şi puţin răsfăţat, va face în aşa fel încât să-l audă toţi vecinii cum ţipă pentru că tu îl oblige să mănânce. Metoda recompensei în schimbul mesei, nu dă roade niciodată. Acest lucru este valabil şi pentru ameninţări de genul “te spun tatălui tău că nu ai vrut să mănânci” sau pedepse cum ar fi “o să stai la masă şi până mâine dacă este nevoie, pentru a termina tot din farfurie”. Nu vei ajunge la nimic bun în aceste cazuri, deoarece “tata” nu este călăul venit să facă dreptate în familie şi astfel copilul ar putea căpăta frustrări mari.

De reţinut este faptul că uneori, copilul devine mofturos şi din pricina părinţilor. Aceştia vor să-i ofere totul şi consideră că a-i da toate bunătăţile e un mod de a-i arăta dragostea. Alimentaţia corectă presupune, de la vârsta de un an, trei mese principale şi două gustări zilnic. Părinţii trebuie să-şi obişnuiască copiii cu momentul mesei, un foarte bun prilej de socializare în familie. Copilul trebuie învăţat de mic să stea la masă cu părinţii. Este incorect să i se formeze reflexe condiţionate precum mâncatul în faţa televizorului sau jucatul în timpul mesei.

Ideal ar fi să ai un copil care să mănânce orice. Din păcate este puţin mai greu dacă această educaţie nu i-o faci din timp. O idee bună ar fi să-l înveţi de mic cu toate tipurile de alimente. Lasă-l pe el să încerce orice mâncare şi ia-l cu tine la bucătărie atunci când găteşti. Lasă-l să te ajute şi explică-i toate proprietăţile nutritive ale alimentelor, decizia fiind a lui atunci când va gusta din mâncare.

Dacă ţi-a plăcut şi ai găsit informaţii utile, împarte-le şi prietenelor tale.

Întreabă experții NUTRICIA
Oricând ai nevoie de un sfat de încredere, ei sunt alături de tine.
Întreabă-i tot ce vrei să ştii legat de sarcină, nutriţie sau îngrijirea
bebeluşului tău.
Pune o întrebare