Laptele matern este cel mai bun aliment pentru sugari, oferind numeroase beneficii pentru bebeluş.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

NUTRICIA susţine această recomandare, precum şi continuarea alăptării în paralel cu introducerea altor alimente în dieta bebeluşului la recomandarea medicului.

Contactează experţii NUTRICIA:

O legătură specială!

O legătură specială!

Imediat după naştere, copilul trece dintr-un mediu acvatic şi cald, într-o lume plină de lumină şi aer, cu mirosuri, glasuri şi atingeri necunoscute. Braţele şi vorbele pline de afecţiune ale părinţilor sunt cel mai de preţ cadou care poate exista pentru el. Capacităţile sale psihice şi fizice nu sunt suficient de mature pentru a comunica cu cei din jur, astfel că bebeluşul beneficiază de un bogat repertoriu de abilităţi şi comportamente care îl ajută să se facă înţeles. Dar cum se face această legătură atât de specială dintre părinte şi copil?

Şcoala părinţilor

Proaspeţii părinţi nu au nevoie prea mare să înveţe din cărţi cum să crească şi să îngrijească un copil, însă informaţiile şi sfaturile sunt foarte utile atunci când oferă răspunsuri unor probleme specifice sau unor nelămuriri. Treptat vor căpăta experienţa “meseriei” de părinte, pe măsură ce îngrijesc pruncul, iar sentimentele puternice de dragoste vor forma o bază solidă pentru o relaţie strânsă şi bazată pe încredere reciprocă. Îngrijirea copilului presupune foarte multă răbdare, consecvenţă, fermitate, protecţie, iar uneori epuizarea fizică şi psihică sunt maxime. Tentaţia de a deveni complet absorbit de grija faţă e copil, sacrificiile de timp şi efort, trebuie însă combinate cu atenţia menţinerii unei relaţii intime cu partenerul de viaţă.

Majoritatea părinţilor visează la cum îşi vor creşte şi educa propriul copil, însă sunt surprinşi să descopere că acest lucru se poate întâmpla şi în sens invers, că la rândul lui copilul le va schimba comportamentele şi îi va influenţa major. Uneori a fi părinte este un pas important în propria maturizare şi dezvoltare ca persoană şi nu de puţine ori adulţii au învăţat de la copii cum să facă faţă vieţii.

Instinctul de mamă

Este binecunoscut faptul că prin însăşi natura femeii, una dintre pricipalele meniri pe care trebuie să le îndeplinească, este aceea de a fi mamă. Oricât de independentă şi mulţumită de sine ar fi o femeie, ea nu va fi niciodată pe deplin împlinită fără a da naştere unui copil. Astfel că instinctul matern este perceput prin prisma devoţiunii, a unei vocaţii înalte de afecţiune şi dragoste pentru copil, care devine implicit cea mai importantă realizare, în detrimentul oricărui alt lucru definitivat anterior. Aducerea pe lume a unui copil duce la prezenţa unor noi emoţii şi slăbiciuni, fiind nevoie de o adaptare la un alt statut, cu totul diferit, în care este necesară o ierarhizare a priorităţilor şi, nu de puţine ori, amânarea propriilor dorinţe şi necesităţi. Creşterea unui copil este o îndeletnicire dificilă, de lungă durată, cu eforturi deseori subapreciate, însă satisfacţiile sunt multiple şi nu se vor lăsa aşteptate prea mult.

De-a lungul timpului a devenit tot mai evident că ceea ce o mamă simte instinctiv se dovedeşte a fi cea mai bună soluţie, căci ea se descurcă cel mai bine atunci când acţionează în spiritul încrederii fireşti în simţurile sale înnăscute. Sunt de preferat greşelile făcute printr-un comportament natural, decât teama permanentă că nu acţionează “ca la carte”.

Cum comunicaţi?

Cercetările au evidenţiat faptul că un copil învaţă să comunice cu mult înainte de a vorbi, încă din burtica mamei. S-a observat existenţa unor reacţii de comunicare la vârsta de 32 săptămâni de viaţă intrauterină, fapt ce dovedeşte că fătul are anumite trăiri, care par să alterneze între plăcere şi disconfort. După naştere, comunicarea se va dezvolta treptat, pe măsură ce interacţiunile dintre manifestările copilului şi răspunsul părinţilor sunt tot mai frecvente. La început, formele comunicării sunt simple, non-verbale, şi constau în expresii faciale (surâs, zâmbet, grimase) sau gestica mâinilor.

* La vârsta de 7 zile, imediat după supt, guriţa bebeluşului schiţează un prim zâmbet.

* Până la vârsta de 3-4 luni copilul are preferinţe clare pentru fiinţa umană, în defavoarea altor stimuli. După această vârstă, jocurile şi gâdilatul îl fac să râdă cu adevărat, iar la 7 luni râde şi bate din mânuţe, exprimând astfel starea lui de fericire.

* Primii 5 ani de viaţă ai copilului sunt decisivi pentru dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi adaptare la mediu înconjurător.

Are preferinţe…

Nou-născutul preferă vocea şi faţa mamei, în detrimentul celorlalţi din jur. Aşa arată rezultatul unei cercetări efectuate de specialiştii francezi, care au folosit fotografii pentru a studia interesul copilului pentru faţa mamei. S-a constatat că sub vârsta de o lună, copilul se uită la marginile figurii, la 5 săptămâni începe să fie atras de ochi şi abia la 2 luni începe să se uite in interiorul fotografiei. Acelaşi studiu a relevant faptul că la 12-36 de ore de la naştere, nou-născutul suge mai repede dacă vede chipul mamei proiectat pe un ecran, decât al unei persoane străine. Copilul îşi identifică mama pe baza unor experienţe non-vizuale, cum ar fi vocea sau indicii olfactivi pe care îi are deja din perioada sarcinii. Preferinţa pentru mirosul mamei e demonstrată şi de faptul că la 6 zile sugarul e mai atras de pieptul mamei lui decât al altei mame.

Specialiştii au mai observat în urma experimentelor făcute în prima zi de viaţă, că fetiţele recunosc mai bine mama după miros decât băieţii, iar la vârsta de 2 săptămâni, doar nou-născuţii care sug la piept, recunosc mirosul mamei, care îi creează o stare de familiarizare şi depedenţă. Nu au fost semnalate preferinţe între mirosul tatălui şi al altor străini.

Dacă ţi-a plăcut şi ai găsit informaţii utile, împarte-le şi prietenelor tale.

Întreabă experții NUTRICIA
Oricând ai nevoie de un sfat de încredere, ei sunt alături de tine.
Întreabă-i tot ce vrei să ştii legat de sarcină, nutriţie sau îngrijirea
bebeluşului tău.
Pune o întrebare