Laptele matern este cel mai bun aliment pentru sugari, oferind numeroase beneficii pentru bebeluş.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

NUTRICIA susţine această recomandare, precum şi continuarea alăptării în paralel cu introducerea altor alimente în dieta bebeluşului la recomandarea medicului.

Contactează experţii NUTRICIA:

Prietenul imaginar al copilului

Prietenul imaginar al copilului

Nu de puţine ori auzim de copii care se joacă şi vorbesc cu prieteni pe care nimeni nu îi vede. Dar ce faci atunci când vezi că prietenul cel mai bun al propriului tău copil este un personaj imaginar cu diverse însuşiri?

Mulţi copii de trei sau patru anişori inventează parteneri de joacă imaginari. Se joacă cu ei, vorbesc, povestesc altora despre ei, le atribuie calităţi, dorinţe, succese şi eşecuri sau spun despre ei că fac diverse acţiuni pe care părinţii le interzic în mod normal. De multe ori îi identifică cu personaje de poveste sau de film.

Acest tip de comportament nu este patologic. Este vorba de relaţia cu aşa - numitul prieten imaginar. Iar psihologii spun că acest lucru nu este periculos pentru copil ba chiar îl consideră un comportament care favorizează îmbogăţirea vieţii personale a copilului. Jocul are funcţia de a ajuta copilul să îşi dezvolte personalitatea, reprezentând un mod foarte distractiv, natural şi spontan de învăţare. Copilul foloseşte jocul fie pentru a se cunoaşte pe el însuşi, fie pentru a descoperi lumea care îl înconjoară. Jocul îi pune permanent la încercare capacităţile de a depăşi unele situaţii oferindu-i ocazia de a înţelege relaţiile dintre evenimente, obiecte sau însuşiri. Reprezintă totodată un mod de a-şi descărca anxietatea dându-i posibilitatea de a trăi acele situaţii negative din viaţa sa care pot genera frică sau frustrare.

Poţi observa momente în care copilul alege în mod voluntar să se dedice activităţilor şi jocurilor solitare pe care le desfăşoară cu seninătate, creativitate şi inteligenţă. Această alegere nu trebuie să te alarmeze fiind de fapt un comportament care contribuie la creșterea capacităţii de a sta singur fără frică sau angoasă de abandon și este rezultatul unor relaţii bune, dominate de încredere şi siguranţă faţă de alţii şi în particular de părinţi.

O FANTASMĂ DREPT PRIETEN

Nu este o regulă precisă de apariţie a acestui personaj în viaţa unui copil. Se poate întâmpla ca primul copil născut în familie să îşi inventeze un astfel de prieten, după naşterea fratelui sau surioarei, atunci când pierde statutul de personaj central al lumii părinţilor lui.

Se întâmplă ca şi cei mai sociabili copii, aceia care au mulţi prieteni şi colegi de grădiniţă sau şcoală, cu care să se joace sau să se confrunte, să aibă la un moment dat un astfel de prieten. Este vorba de personaje reale care în fantezia copilului au o figură, un aspect fizic, un nume sau un istoric familial. Printre prietenii imaginari pot fi copii de aceeaşi vârstă şi sex, însă cu caracteristici şi puteri speciale, animale magice sau supereroi. Dacă vei afla destule despre acest personaj este posibil să descoperi multe dintre caracteristicile copilului tău, transformate, amplificate de acesta conform dorințelor şi fanteziilor pe care le are. Aceste personaje sunt mereu disponibile, nu au obligaţii sociale (nu merg la şcoală, nu trebuie să se întoarcă acasă sau să se culce devreme etc.) şi apar şi dispar când este nevoie.

Dacă copilul tău are un prieten imaginar nu înseamnă că ai un copil problemă. De cele mai multe ori, prietenul imaginar îl ajută pe copilul care îi dă viaţă să se raporteze la lumea complexă a adulţilor proiectând asupra unui personaj exterior propriile trăiri interioare.

Un mare ajutor pe care îl poţi da copilului tău, este compania altor copii cu care să se joace. Copiii au nevoie să se confrunte cu copii de vârsta lor sau mai mari pentru a-şi dezvolta fantezia. Lipsa contactului cu alţi copii determină apariţia dorinţei de a avea un prieten sau o prietenă cu care să esperimenteze relaţiile sociale. Acest lucru îl poate determina să îşi închipuie că are un prieten imaginar.

Părinţii trebuie, în aceste cazuri să îi dea propriului copil posibilitatea de a se juca liber, fiind aproape de el fără să îi spună ce să facă sau să nu facă. În acest mod ar avea posibilitatea de a înţelege profund copilul şi de a-l ghida în experienţele lui. Copii trebuie să descopere totul, pe cât posibil cu ajutorul capacităţilor proprii de explorare, de fantezie şi experimentare. Astfel, obiectivul tău trebuie să fie acela de a - l încuraja să înveţe singur.

CA DE LA PĂRINTE LA PRIETEN IMAGINAR

Trebuie să ne preocupe existenţa unui partener de joacă imaginar cu care se joacă, vorbeşte sau se ceartă? Înseamnă că are probleme sau că sunt probleme în familie? Crearea unui prieten imaginar are rolul de a ajuta copilul să înfrunte şi să se adapteze la un mediu complex, cel al adulţilor. Prietenul invizibil poate fi pentru cei mici un adevărat partener de joacă, în timp ce, pentru un copil mai mare, devine acel confident căruia îi poate spune secrete despre care preferă să nu vorbescă cu ceilalţi. Prietenului imaginar copii îi pot atribui propriile dorinţe, intenţii, capricii, minciuni, frici, sentimente de vinovăţie şi responsabilitate. Privit din acest unghi, ca proiecţie asupra unui agent extern a trăirilor interioare ale copilului, personajul poate reprezenta pentru tine ca părinte o cale de acces şi de cunoaştere a vieţii interioare a copilului tău.

Un lucru pe care este important să îl ştii şi care este caracteristic acestui personaj este acela că, copilul, chiar şi atunci când se joacă sau vorbeşte cu el nu pierde contactul cu realitatea. Copilul ştie că în realitate acest prieten nu există.

Sunt contraindicate toate încercările de a face acest prieten imaginar mai puţin invizibil, rezervându-i un spaţiu real (de exemplu la masă). Acesta trebuie să rămână invizibil, altfel copilul poate deveni confuz cu privire la dimensiunea realului sau fantasticului din viața lui.

Este de evitat şi ridiculizarea acestei fantezii cu fraze de tipul “este un lucru stupid” sau “ nu se poate vorbi de cineva care nu există”. Rişti să răneşti copilul şi să îl faci să se gândească de două ori înainte de a – ţi împărtăşi ceva legat de lumea sa interioară.

CÂT “TRĂIEŞE” UN PRIETEN IMAGINAR?

Una dintre problemele pe care şi le pun de regulă părinţii este aceea a “vieţii” acestui prieten imaginar. Cât de mult este normal să “existe” în viaţa copilului şi când devine anormal sau patologic?

Relaţia copilului tău cu prietenul său imaginar se poate întâmpla să dureze şi câţiva ani. De fapt, durează atâta timp cât copilul are nevoie de el. Prietenul imaginar apare într-un anume punct a vieţii copilului şi relaţia poate să fie foarte intensă. Acesta se joacă cu el, îi vorbeşte, îi spune poveşti, se ceartă cu el sau chiar se supără pe el, dar apoi dispare fără să lase nicio urmă, fără nici o consecinţă. Copilul îl uită pur şi simplu.

Momentul în care situaţia aceasta trebuie să te îngrijoreze este acela când îţi dai seama că micuțul este total absorbit de jocul cu prietenul imaginar şi nu se poate juca sau distra cu alţi copii. Acesta este momentul în care ar trebui să apelezi la un psiholog.

Dacă ţi-a plăcut şi ai găsit informaţii utile, împarte-le şi prietenelor tale.

Întreabă experții NUTRICIA
Oricând ai nevoie de un sfat de încredere, ei sunt alături de tine.
Întreabă-i tot ce vrei să ştii legat de sarcină, nutriţie sau îngrijirea
bebeluşului tău.
Pune o întrebare