Laptele matern este cel mai bun aliment pentru sugari, oferind numeroase beneficii pentru bebeluş.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

NUTRICIA susţine această recomandare, precum şi continuarea alăptării în paralel cu introducerea altor alimente în dieta bebeluşului la recomandarea medicului.

Contactează experţii NUTRICIA:

Vârsta istericalelor

Vârsta istericalelor

Unii copii se enervează când ţi-e lumea mai dragă în timp ce alţii par a se purta exemplar atunci când te afli într-un loc public sau chiar acasă. Aceste istericale, sunt de părere specialiştii, reprezintă exprimarea furiei şi frustrării care îi încearcă pe cei mici atunci când nu mai sunt în centrul atenţiei sau atunci când nu le sunt îndeplinite dorinţele.

Istericalele pot fi definite ca un episod comportamental apărut din cauza furiei şi a frustrării prin care trece copilul. Ele se manifestă prin plânsete neconsolate, ţipete şi mişcări violente ale corpului, inclusiv aruncatul obiectelor, tăvălitul pe jos, bătutul din picioare sau, mai rău, lovitul altor persoane (auto şi heteroagresiune).

Aceste manifestări comportamentale pot apărea în jurul vârstei de 15 luni, dar cel mai frecvent între doi şi patru ani. Se spune că toţi copiii fac crize de isterie la un moment dat. În general acestea sunt expresii ale frustrării. Copiii pot fi frustraţi din cauza faptului că se simt neajutoraţi în momentul în care încearcă sa ducă la bun sfârşit o activitate, cum ar fi chiar şi legatul şireturilor la pantofi. De asemnea frustrarea poate apărea din pricina lipsei controlului asupra propriilor vieţi. Cel mai bun exemplu în acest caz este faptul că părinţii hotărăsc pentru ei când este ora de culcare, ora de joacă sau ora de masă.

În alte situaţii istericalele pot reprezenta modalitatea prin care copilul încearcă să atragă atenţia părinţilor, sau a altor persoane din jurul lor, care par a fi interesaţi de cu totul altceva decât ceea ce fac cei mici.

Cum supravieţuim unei crize?

  • Pe cât posibil, în momentul în care copilul devine isteric, important este să-ţi aminteşti câteva reguli de bază care te vor scuti mai târziu de alte neplăceri.
  • Nu pedepsi copilul!
  • Stai calmă şi ignoră comportamentul lui!
  • Ai grijă ca el să nu se rănească!
  • Dacă se poate, izolează-l!
  • Nu permite ca dezaprobarea celorlali să afecteze comportamentul tău în faţa acestor crize de isterie!

 

Când copilul este isteric, îşi pierde cu desăvârşire controlul. De aceea trebuie să te asiguri că tu eşti stăpână pe tine. Pedepsirea unui copil în astfel de momente, ţipând la el sau chiar lovindu-l, duce la înrăutăţirea istericalelor pe termen scurt şi prelungeşte acest comportament pe termen lung. Încercând să-l calmezi pe cel mic prin a-i oferi ceea ce a determinat criza, este cea mai nepotrivită decizie. Aceasta este cea mai bună modalitatea de a-l învăţa că istericalele pot reprezenta pentru el cea mai uşoară formă de manipulare, iar consecinţa va fi continuarea acestui comportament la nesfârşit.

Ce faci acasă?

Când copilul devine isteric acasă, cu foarte mult calm, du-l într-o cameră sau într-un loc al din casă unde poate fi lăsat singur în siguranţă, cum ar fi un pătuţ sau un ţarc. Apoi părăseşte încăperea, închide uşa după tine şi nu te întoarce până în momentul în care cel mic nu s-a calmat. După acest episod, încearcă să porţi o discuţie cu el despre comportamentul lui. Dacă tu consideri că nu este bine să-l laşi singur în cameră, stai cu el, dar nu răspunde în nici un fel istericalelor lui. Nici măcar nu te uita în ochii lui.

Este important ca părintele să-i spună copilului înainte de a pleca de ce nu îi poate oferi ceea ce doreste, iar în momentul în care părăseşte încăperea să-l asigure ca vor discuta pe această temă. Dacă pleacă fără să-i spună nimic cel mic se va simţi neglijat şi nu va înţelege ce s-a întâmplat.

În public

Dacă pe cel mic îl apucă furia într-un loc public, încearcă să-l duci undeva izolat, cel mai indicat fiind maşina, unde poate fi blocat în scaunul lui cu centura de siguranţă. Tot ce ai tu de făcut este să stai lângă maşină sau chiar în maşină, dar fără să-i acorzi nici o atenţie. La fel ca şi acasă, în momentul în care s-a liniştit, vorbeşte cu el şi explică-i că nu a avut un comportament adecvat.

Uneori, îţi va fi imposibil să-l izolezi, mai ales într-un magazin, la coadă la supermarket sau în sala de aşteptare de la medic. În astfel de situaţii nu poţi decât să strângi din dinţi şi să te porţi cu el ca şi cum nu ar fi al tău. Ignoră-i ţipetele şi în acelaşi timp ignoră privirile dezaprobatoare şi remarcile celor din jur. Încearcă să-ţi păstrezi calmul până la sfârşitul crizei. Oricum, un copil care ţipă la coadă la magazin, nu face decât să grăbească casiera şi astfel, le vei face tuturor o favoare. Foarte important, nu lăsa pe nimeni să-ţi consoleze copilul deoarece, astfel, îţi va submina autoritatea.

Învaţă-l să-şi exprime altfel supărările

În momentul în care copilul s-a liniştit, trebuie să purtaţi amândoi o scurtă discuţie, cât mai repede posibil pentru ca amintirea comportamentului său să se păstreze proaspătă în mintea lui. Aşa cum am mai spus, cel mic a făcut istericale pentru că era furios şi frustrat. Nu trebuie să intri în detalii şi să căutaţi împreună cauza frustrării. Concentrează-te asupra comportamentului lui şi explică-i celui mic că astfel de ieşiri nu sunt acceptate în societate. Apoi învaţă-l cum ar fi trebuit să se exprime dacă era furios. Acesată metodă merge cu toţi copii, lucru demonstrat de experienţa părinţilor care au încercat. Cel mic te va înţelege, pentru că ei înţeleg mult mai multe decât pot exprima în cuvinte.

În primul rând descrie-i comportamentul lui: „Te-ai enervat şi ai devenit isteric. Ai început să ţipi, să arunci cumpărăturile pe jos şi să loveşti pereţii”. Astfel el va înţelege exact la ce te referi. Apoi explică-i că istericalele reprezintă un comportament nepotrivit şi asigură-te că ai spus clar că aceste crize sunt rele, nu copilul. „ În familia nostră nu se ţipă, nu ne lovim unii pe alţii şi nu ne trântim pe jos. Un astfel de comportament nu este acceptat”. Spune-i că dacă se va purta aşa cum tu nu-ţi doreşti, te vei supăra pe el, iar copiii nu vor niciodată ca mama să se supere.

Poţi încerca să-i oferi alternative la furie spunându-i:” Ştiu că ai fost furios. Când eşti supărat ceea ce trebuie să faci este să spui că eşti supărat. Poţi să spui asta?” Fă-l să repete de câteva ori că data viitoare va spune că este supărat în loc să fie isteric.

Nu te gândi însă că o astfel de discuţie va pune capăt istericalelor. Un copil are nevoie de mult timp pentru a învăţa să-şi controleze furia.

Dacă ţi-a plăcut şi ai găsit informaţii utile, împarte-le şi prietenelor tale.

Întreabă experții NUTRICIA
Oricând ai nevoie de un sfat de încredere, ei sunt alături de tine.
Întreabă-i tot ce vrei să ştii legat de sarcină, nutriţie sau îngrijirea
bebeluşului tău.
Pune o întrebare