Laptele matern este cel mai bun aliment pentru sugari, oferind numeroase beneficii pentru bebeluş.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

NUTRICIA susţine această recomandare, precum şi continuarea alăptării în paralel cu introducerea altor alimente în dieta bebeluşului la recomandarea medicului.

Contactează experţii NUTRICIA:

Gata cu suzeta şi biberonul!

Gata cu suzeta şi biberonul!

Cei mai mulţi dintre părinţi consideră că până la vârsta de trei ani copilului i se poate oferi ca metodă de liniştire suzeta. Dacă până acum nu li se pare nimic anormal, la scurt timp după a treia aniversare devin îngrijoraţi şi încearcă să-i facă pe cei mici să renunţe de bunăvoie sau forţat la suzetă şi la biberon. Specialiştii în psihologie sunt de părere că nu există o vârstă limită până la care un copil poate sta cu suzeta în gură sau se poate alimenta cu biberonul. Însă, fiecare părinte trebuie să se pună în pielea copilului său şi să încerce să înţeleagă ce reprezintă aceste obiecte pentru cei mici. Între biberon şi suzetă este o diferenţă foarte mare, chiar dacă amândouă au tetine confecţionate din latex sau cauciuc. În primul rând, biberonul este cel care îi furnizează celui mic lăptic, iar el ar putea să-şi imagineze că fără biberon nu mai este mâncare. Suzeta este obiectul care îi oferă plăcere. Fără suzetă nu poate adormi noaptea şi nu se poate linişti atunci când este agitat sau când îl doare ceva.

Unii psihoterapeuţi afirmă că dependenţa copilului pentru suzetă se datorează faptului că nu a fost lăsat să-şi sugă degetul, conform sintagmei: „Nu e frumos să stai cu degetul în guriţă!”. Însă una din principalele cauze pentru care un copil ajunge să folosească acest calmant chiar şi atunci când a împlinit de mult patru, cinci ani, este aceea că suzeta are rolul de a-i „închide gura” celui mic. Mamele din ziua de azi sunt destul de ocupate şi par că nu mai au suficientă răbdare cu copiii, motiv pentru care, dacă au observat o dată că prichindeii lor nu mai plâng atunci când le-au dat suzeta, continuă să folosească micul instrument de latex ori de câte ori ei sunt agitaţi şi neliniştiţi. Tendinţa generală a părinţilor contemporani este aceea de a afla cât mai multe sfaturi practice din toate părţile pe motiv că perioada comunistă a limitat accesul la multe informaţii utile. Cu toate acestea, psihologia modernă afirmă că fiecare femeie este mamă, în funcţie de mama pe care a avut-o. „Înternalizarea mamei pe care am avut-o” ne determină să ne creştem şi să ne educăm copiii, în funcţie de educaţia pe care am primit-o în familie. De aceea, specialiştii consideră că tu vei fi cea care va şti cel mai bine momentul în care va trebui să-ţi convingi copilul să renunţe la suzetă şi la biberon.

Câţiva paşi de ajutor...

Unii copii renunţă singuri la suzetă, mult mai devreme decât te-ai fi aşteptat: în jurul vârstei de şaşe luni. În aceste momente, mama trebuie să sesizeze singură transformarea prin care a trecut puiul ei şi să-l sprijine în hotărârea pe care el a luat-o. Dacă prâslea al tău îţi va da un semn că nu mai vrea suzeta, nu fii tu cea care insistă că e prea mic să renunţe la ea, deoarece mai târziu, îţi va fi mult mai greu să-l faci să renunţe la ea. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul biberoanelor, la un interval scurt de timp, după introducerea solidelor. Încet, încet cel mic nu va mai vrea biberonul cu lăptic decât seara înainte de culcare. Copiii se adaptează destul de repede schimbărilor. Dacă va bea sucuri de fructe cu căniţa sau va mânca piureuri şi alte mâncăruri delicioase cu linguriţa, va simţi că s-a săturat şi nu-ţi va mai cere tot timpul biberonul. Aşa cum spuneam, biberonul reprezintă pentru el obiectul din care el primeşte hrană. S-ar putea ca pentru un timp să mai bea lăptic din biberon înainte de culcare, dar acest ritual nu ar trebui să dureze mult.

Ideea de bază este aceea că, indiferent de vârsta la care se află copilul tău, nu trebuie să-l forţezi să renunţe la obiectele atât de dragi lui, mai ales în momente importante pentru el cum ar fi seara la culcare sau atunci când este puţin bolnăvior.

Poţi încerca să schimbi ritualul. În loc să-i dai suzeta şi să-l laşi în pătuţ până adoarme, ai putea să stai puţin lângă el şi să-i spui o poveste. S-ar putea să uite de suzetă şi încet, încet să se obişnuiască să adoarmă fără ea. O poveste şi câteva vorbe de alint pot fi nişte înlocuitori foarte buni ai suzetei capabili să-i ofere la fel de multă plăcere.

Indiferent dacă vrei să-l dezobişnuieşti de suzetă sau de biberon, niciodată nu-l face să-i fie ruşine cu vorbe de genul: „Vai ce ruşine! Eşti copil mare şi încă mai bei lăptic din biberon!”. El va suferi foarte tare. Un copil care la patru ani încă mai bea lapte cu biberonul, înseamnă că emoţional nu a depăşit stadiul vârstei pe care o are, lucru care nu trebuie să te îngrijoreze. Va veni şi vremea când va renunţa la aceste obiecte.

Poţi încerca să-l îndupleci spunându-i că un copil de vârsta lui face lucruri mai importante. Dacă el va simţi că e copil mare va renunţa la biberon şi la suzetă fără să se simţă frustrat sau vinovat. O altă idee care s-ar putea să dea rezultate bune este aceea de a face un pact cu cel mic: „Ce-ar fi dacă i-am da acest biberon sau această suzetă unui copil mai mic care are nevoie de ele?!” sau „ Hai să-i dăm lui Moş Crăciun suzeta ta ca să-ţi aducă un cadou pe care tu ţi-l doreşti”.

După fiecare lucru pe care îl pierdem trebuie să jelim pentru că altfel riscăm să cădem în depresie, scriu tratatele de psihologie. Acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi cu suzeta şi beberonul. După ce copilul va renunţa la ele, va trebui să ţineţi doliu după ele şi să-l consolezi pe cel mic ori de câte ori va simţi nevoia să le aibă alături: „Înţeleg că îţi este greu fără biberonul sau suzeta ta, dar trebuie să treci peste asta”.

Sfatul stomatologului...

Majoritatea stomatologilor sunt de părere că sugarii trebuie încurajaţi să mestece şi să muşte cât mai mult posibil înainte de apariţia primilor dinţişori de lapte. În felul acesta muşchii se vor dezvolta armonios iar dinţii vor erupe în poziţie normală. Dacă suzeta este folosită după apariţia dinţilor permanenţi (adică după vârsta de şase ani), dinţii nu se vor alinia corect, însă efectul pe care suzeta îl are asupra dinţilor este proporţionat cu timpul în care copilul persistă în acest obicei. Dacă în primii doi ani de viaţă, copilul foloseşte suzeta doar în anumite momente ale zilei pentru a se linişti, aproximativ trei ore pe zi, nu se va întâmpla absolut nimic.

Cât priveşte biberonul, trebuie menţionat că modul în care este hrănit copilul este extrem de important. Sugarul alăptat îşi va folosi muşchii masticatori şi limba pentru a se alimenta şi se va dezvolta armonios. Copilul hrănit cu biberonul nu va depune un efort prea mare pentru a se hrăni pentru că laptele curge în continuu prin tetină. În acest caz este posibil să apară modificări de poziţie ale dinţilor.

Alăptarea este cea mai bună metodă de hrănire a bebelușilor și oferă numeroase beneficii. Pentru creșterea și dezvoltarea optimă a sănătății copiilor Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni și continuarea alăptării până la 2 ani, în paralel cu diversificarea. Este important ca, înaintea și în timpul alăptării să aveți o alimentaţie sănătoasă, echilibrată. Combinația alăptării cu biberonul în primele săptămâni de viață poate să reducă producţia de lapte matern, iar inversarea deciziei de a nu alăpta este dificilă. Întotdeauna consultați doctorul, asistenta sau moașa pentru sfaturi cu privire la hrănirea bebelușului dumneavoastră. Dacă utilizați formule de lapte pentru bebeluși, trebuie să urmați cu atenție instrucțiunile producătorului.

Întreabă experții NUTRICIA
Oricând ai nevoie de un sfat de încredere, ei sunt alături de tine.
Întreabă-i tot ce vrei să ştii legat de sarcină, nutriţie sau îngrijirea
bebeluşului tău.
Pune o întrebare