Laptele matern este cel mai bun aliment pentru sugari, oferind numeroase beneficii pentru bebeluş.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

NUTRICIA susţine această recomandare, precum şi continuarea alăptării în paralel cu introducerea altor alimente în dieta bebeluşului la recomandarea medicului.

Contactează experţii NUTRICIA:

Pedepsele și educația

Pedepsele și educația

Permisivitatea sau severitatea faţă de copil trebuie gândite având în vedere că el va fi gata să trăiască fără sprijinul părinţilor doar după ce a experimentat propriile limite şi după ce a învăţat să îşi domine impulsurile negative şi pozitive.

Educarea propriului copil este un proces complex care, de multe ori, te poate pune în dificultate. În relaţia cu cel mic, chiar dacă vei decide să adopţi reguli clare de educaţie, este bine să fii flexibilă şi să ţii cont că fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare cognitivă şi afectivă. Felul în care se comporta depinde de felul în care se comportă părinţii lui cu el şi de felul în care aceştia pedepsesc sau recompenesează comportamentele rele sau bune, pentru că el are nevoie să înveţe ce este bine şi rău de la cei din jur.

Pedeapsa se foloseşte în educaţie din cele mai vechi timpuri, însă eficienţa ei depinde foarte mult de felul în care este aplicată. În educaţia copilului tău, ţine cont de faptul că, abia în jurul vârstei de 3 - 4 ani, pedeapsa începe să aibă pentru copil o semnificaţie concretă, el începând să înţeleagă raportul dintre cauză şi efect. Un copil de 14 luni de exemplu nu înţelege diferenţa între bine şi rău şi mai ales între jocurile periculoase şi cele sigure. Din acest motiv trebuie să fii în permanenţă cu ochii pe el şi să îl corectezi pentru că se află în plin proces de interiorizare al regulilor. De multe ori, cu copiii mai mici poate fi util să stabileşti înţelegeri care trebuie respectate şi care să le permită să devină în mod progresiv responsabili de propriile acţiuni.

Ţine cont şi de faptul că, uneori, în spatele comportamentelor care necesită pedepse repetate se poate ascunde nevoia copilului de atenţie din partea părintelui care poate este mai tot timpul ocupat.

PEDEAPSA

Pedeapsa fizică îţi permite cu siguranţă să obţii ce îţi doreşti de la copil şi permite şi descărcarea tensiunii părintelui. Această metodă de educare este însă nocivă pentru copil, pentru că este un mod de a-l umili.

Pedeapsa însă este importantă cu condiţia să fie susţinută de comunicare. Chiar şi când copilul este mic îl poţi trimite să stea singur pentru a se gândi la ce a făcut. Cu timpul, va începe să înţeleagă semnificaţia pedepsei şi faptul că unei cauze îi corespunde un anumit efect.

Trebuie să te asiguri că cel mic a înţeles foarte bine pentru ce anume a primit pedeapsa pentru că, de multe ori, el o poate percepe ca fiind doar un act de agresiune asupra sa, mai ales dacă este însoţită de ţipete. Copilul trebuie să ştie mereu ce anume dezaprobi la comportamentul lui. O reacţie puternică şi incontrolabilă de mânie din partea ta, poate fi înţeleasă de el ca fiind unica modalitate cu care pot fi înfruntate problemele. El învaţă astfel de la proprii părinţi că neînţelegerile şi dificultăţile se rezolvă cu mânie şi agresivitate interiorizând astfel un model familial defectuos.

FĂRĂ EXAGERĂRI

Dacă un coportament al copilului tău necesită o pedeapsă, este necesar să intervii imediat, ferm şi autoritar fără alte discuţii. Nu este bine să o laşi pe mai târziu când încercarea de a-l face să plătească nu va mai fi înţeleasă de el. Pedeapsa corporală nu este o soluţie. Cea mai indicată este o modalitate mai simplă: trimite copilul într-o altă cameră şi lasă-l un timp singur, pentru a se gândi la ce a făcut. Faptul că este izolat de ceilalţi îl va ajuta să reflecteze şi să înţeleagă că data viitoare trebuie să se comporte altfel.

O pedeapsă eficientă nu trebuie să dureze mult. Poţi alege să îi dai câte un minut de pedeapsă pentru fiecare an al lui. Astfel, dacă ai un copil de patru ani, 4 minute de pedeapsă sunt suficiente. Este bine ca spaţiul în care petrece minutele de pedeapsă să fie cât mai lipsit de tentaţii pentru el. Evită să faci din camera lui locul de pedeapsă pentru a nu încărca cu semnificaţii negative spaţiul în care el doarme şi se joacă. Dacă nu ai mai multe camere, poţi alege un scaun sau un covoraş aşezat undeva pe un hol.

Orice greşeală ar fi făcut copilul, nu trebuie să ajungă să creadă că a pierdut afecţiunea ta sau, mai rău că ar putea fi abandonat. Nu face judecăţi de valoare privind personalitatea copilului şi nu-i răni demnitatea numai pentru că a făcut o greşeală.

Chiar dacă nu este bine să faci exces de pedepse, trebuie să ştii că şi permisivitatea exagerată este dăunătoare. Una dintre greşelile pe care unii părinţi le fac este aceea de a se preface că nu s-a întâmplat nimic sau de a încerca să justifice toate comportamentele incorecte ale copiilor fără a-i pedepsi sau a le face observaţie. Un părinte care nu se enervează niciodată poate transmite copilului un mesaj de indiferenţă şi dezinteres faţă de el.

FII COERENTĂ ÎN DECIZIILLE PE CARE LE IEI!

Pentru a educa copilul, voi ca părinţi trebuie să fiţi voi înşivă primii care nu încalcă regulile pe care le stabiliţi. Evită să fii într-o zi indulgentă şi în alta nu, pentru că cel mic nu va înţelege de ce acelaşi comportament al său astăzi nu e bun dar mâine este sau de ce într-o zi trece neobservat iar în alta este pedepsit. Deciziile pe care le iei trebuie să fie clare. De asemenea, trebuie să te pui de acord cu partenerul de viaţă pentru a nu risca să vă contraziceţi unul pe altul în deciziile privind copilul. Se întâmplă de multe ori ca un copil să fie pedepsit pentru o faptă gravă de unul dintre părinţi sau de ambii şi apoi, după un timp scurt, să fie consolat şi alintat. Acest lucru se întâmplă şi din cauza sentimentului de vină pe care părinţii îl pot avea pentru că au ţipat la copil sau l-au pedepsit. Dacă acest lucru devine o obişnuinţă poate genera confuzie şi carenţe în educaţia copilului.

Pedepsele cele mai puţin eficiente sunt acelea care nu depind de acţiunile copilului ci de starea de spirit a părinţilor.

ŞI PĂRINŢII POT GREŞI!

Interdicţiile, limitele şi regulile generează frustrări. Părinţii trebuie să gestioneze aceste frustrări pentru a fi un bun exemplu pentru cei mici. Dacă îţi dai seama că ai pedepsit pe nedrept copilul, este important să ştii să recunoşti imediat în faţa lui. Trebuie să îi spui că ai greşit şi că îţi pare rău şi chiar să îi explici circumstanţele în care s-a produs această greşeală. Este bine ca cel mic să ştie că şi părinţilor lui li se poate întâmpla să greşească şi că acest lucru este firesc, însă nu este normal atunci când greşeala se produce în mod intenţionat.

NU AMENINŢA ŞI NU PROMITE CE NU POŢI FACE

Ameninţările sunt periculoase în educaţie. Ele se întâlnesc des sub forma ”dacă mai faci asta o să....” şi ameninţă stima de sine şi autonomia copilului. De multe ori, se pot prezenta sub forma unor promisiuni de recompensă, în sensul că celui mic i se promite ceva în schimbul comportamentului bun, însă, de regulă, părinţii nu îşi ţin promisiunea şi înşeală aşteptările copilului făcându-l să nu mai aibă încredere şi să înveţe comportamente inadecvate.

Dacă ţi-a plăcut şi ai găsit informaţii utile, împarte-le şi prietenelor tale.

Întreabă experții NUTRICIA
Oricând ai nevoie de un sfat de încredere, ei sunt alături de tine.
Întreabă-i tot ce vrei să ştii legat de sarcină, nutriţie sau îngrijirea
bebeluşului tău.
Pune o întrebare