Laptele matern este cel mai bun aliment pentru sugari, oferind numeroase beneficii pentru bebeluş.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni.

NUTRICIA susţine această recomandare, precum şi continuarea alăptării în paralel cu introducerea altor alimente în dieta bebeluşului la recomandarea medicului.

Contactează experţii NUTRICIA:

De ce plânge bebelușul?

De ce plânge bebelușul?

Orice nou-născut plânge în medie aproximativ trei ore pe zi, iar uneori urletele par că se prelungesc la nesfârşit. Cea mai mare cotă de plâns este atinsă în intervalul şase – opt săptămâni, iar după această vârstă începe să scadă la cel mult o oră pe zi.

Nu te gândi că până la două luni, cel mic va avea program de plâns de trei ore pe zi, timp în care tu vei simţi că-ţi pierzi cumpătul. Ori de câte ori va avea o nevoie, el te va anunţa prin mici reprize de plâns. Vei avea nevoie de timp, răbdare şi mult studiu pentru a-ţi da seama ce reprezintă lacrimile lui. Vei observa că experienţa în această meserie te va întării, iar după numai câteva săptămâni, vei comunica cu cel mic ca şi cum aţi vorbi aceeaşi limbă. Vei ajunge să recunoşti fiecare tip de plâns, iar la primele sunete vei ştii exact ce-i trebuie bebeluşului tău. Până atunci însă, vom încerca să-ţi oferim o mână de ajutor pentru a-i descifra lacrimile.

„Îmi este foame!”

De la naştere şi până în preajma vârstei de trei luni, un bebeluş plânge, în primul rând că-i este foame. Plânsul timpic „de foame” are o sonoritate aparte. Porneşte de la câteva scâncete, iar apoi devinde ascendent în intensitate până capătă aceaşi ritmicitate. Modelul este unic şi nu poate fi confundat: cel mic plânge câteva secunde, apoi face o pauză scurtă, iar plânge şi iar face pauză, până când cineva vine să-i dea „papa”. Vei observa că imediat ce-l vei lua în braţe şi îi vei da lăpticul, se la linişti. În astfel de situaţi este bine să-i studiezi şi celelalte mişcări pe care le face pentru a te asigura că este vorba despre plânsul de foame. De obicei, când le este foame, bebeluşii deschid guriţele, îşi sug degeţelele şi bâjbâie după sânul mamei când sunt luaţi în braţe.

„Sunt obosit!”

Chiar dacă, de obicei bebeluşii încep să moţăie imediat ce simt că le este somn, unii dintre ei devin atât de iritaţi din cauza oboselii, încât pare că nu ne mai putem înţelege cu ei. Un plâns de oboseală se poate recunoaşte după tonalitatea fremătătoare care creşte în intensitate. Un sugar care simte că este ora pentru nani, va căsca o data la câteva minute şi se va freca la ochişori. Dacă eşti mamă nexperimentată, va trebui să acorzi foarte mare atenţie acestor semne, pentru că, în caz contrar, cel mic va deveni atât de obosit încât îţi va fi foarte greu să-l adormi mai târziu. Cu cât este mai obosit, cu atât îţi va fi mai greu să-l linişteşti, sunt de părere specialiştii. Dacă bebeluşul dă semne că este exagerat de obosit, adică plânge de nu-l mai poţi alina, du-l în camera lui sau într-un loc liniştit din casă, ţine-l în braţe şi mângâie-l pe burtică sau pe spate până se calmează. Priveşte-l în ochii şi lasă-l şi pe el să te privească, pentru că astfel el se va simţi în siguranţă alături de tine şi va adormi în câteva minute. Dacă nici acest truct nu dă rezultate, înainte de a-l culca, fă-i o băiţă. De obicei baia de dinainte de culcare îi ajută pe cei mici să se relaxeze.

„Ţine-mă în braţe!”

Este posibil ca un bebeluş să plângă doar pentru că vrea să fie ţinut în braţe? Sigur că da. Dacă puiul tău încetează să scâncească în minutul în care îl iei în braţe, înseamnă că asta îşi doreşte. Gândeşte-te că până una alta, l-ai purtat nouă luni în pântec şi este normal ca acum să ducă dorul acelor vremuri. Nu-ţi face griji că dacă îl vei lua în braţe ori de câte ori plânge, îl vei răsfăţa. Până la trei luni, nici nu se pune problema de răsfăţ. Unii bebeluşi, pur şi simplu simt nevoia de a fi ţinuţi în braţe de mamele lor. Însă nu toţi bebeluşii vor să fie mereu băgaţi în seamă.

„Schimbă-mi scutecul!”

În timp ce unii bebeluşi nu suportă scutecele murdare, alţii par să uite repede de acest disconfort. Primii sunt şi cei mai gălăgioşi când vine vorba de schimbatul scutecelor. Oricum acesta este un aspect care se poate verifica şi remedia imediat ce ai primit primul semn.

„Sunt foarte stresat”

Dacă vei observa că micuţul tău se supără atunci când este supus prea multor stimuli, cum ar fi lumina excesivă în cameră, sunete tari sau mişcări bruşte ( chiar şi prea mult legănat în braţe), studiază cu atenţie ce-l deranjează pentru a putea să-i asiguri confortul care şi-l doreşte. Când astfel de momente apar, încearcă să-l domoleşti, asigurându-i cel mai liniştitor şi calm mediu. Stinge lumina, sau trage draperiile la fereastră, elimină zgomotele din jurul lui şi pune-l în pătuţ lui. Unii bebeluşi se simt confortabil atunci când li se fixează o rutină a programului zilnic. Încearcă să stabileşti un orar fix de masă, de somn şi de baie şi ar fi bine să-l respecţi cu stricteţe.

„Vreau să mă distrez!”

Este posibil ca un bebeluş de şase săptămâni să se plictisească şi să se şi manifeste în acest sens? Da. Studiile au arătat faptul că bebeluşii activi au o dorinţă înnăscută de a socializa cu ceilalţi. Un nou-născut îţi poate arăta printr-un scâncet sau printr-un plâns scurt că este plictisit şi că vrea ca tu să faci ceva în acest sens. S-ar putea ca în acelaşi mod să-ţi comunice că tot ceea ce-şi doreşte este să te vadă alături de el. Încearcă să-l distrezi cântându-i, vorbindu-i sau jucându-te în faţa lui pentru ca el să simtă că este inclus într-un scenariu.

„Mă doare ceva!”

În general cel mai zgomotos plâns apare atunci când pe cel mic îl doare ceva. Acest plâns apare brusc şi este la intensitate maximă. În astfel de situaţii trebuie să verifici cu atenţie dacă bebeluşul se află într-o poziţie nu tocmai confortabilă, dacă şi-a pris vreo mână sau un picior în scaunul lui sau în cărucior. Dacă totul pare în regulă, iar el continuă să plângă, cel mai indicat ar fi să-l dezbraci de toate hăinuţele şi să cauţi sursa disconfortului. Hăinuţele ar putea să fie prea strâmte, sau vreun fir de păr sau o aţă, s-ar putea să i se fi înfăşurat pe unul dintre degetele de la picioare şi să-i întrerupă circulaţia.

„Sunt bolnăvior!”

Sunetele pe care le scoate un bebe bolnăvior sunt foarte diferite de plânsul lui obişnuit şi majoritatea părinţilor ştiu din instinct că ceva nu este în regulă cu cel mic. Un „plâns de bolnăvior” este slab, mai mult miorlăit şi însoţit de o mulţime de semne fizice care arată acest lucru. Dacă un copil pare inconsolabil, nu mai mănâncă la fel ca de obicei, este tot timpul apatic şi obosit sau, mai rău, are febră, vomită sau are diaree, trebuie să consulţi imediat un pediatru.

Dacă ţi-a plăcut şi ai găsit informaţii utile, împarte-le şi prietenelor tale.

Întreabă experții NUTRICIA
Oricând ai nevoie de un sfat de încredere, ei sunt alături de tine.
Întreabă-i tot ce vrei să ştii legat de sarcină, nutriţie sau îngrijirea
bebeluşului tău.
Pune o întrebare